Fiicele – Teatru radiofonic

Teatrul National I.L. Caragiale Premiera piesei a avut loc pe scena Teatrului Naţional „I.L. CARAGIALE” — Bucureşti, în stagiunea 1961 — 1962. Regia: Al. Finţi.    

Nu ştiu cum îi spunea străzii pe care se afla acum câţiva ani Grădina copiilor. Dar amănuntul acesta, vă asigur eu că n-are nicio însemnătate. Altceva vreau să aflaţi. Mai întâi, să vă lămuresc că Grădina copiilor nu seamănă nici cu Cişmigiul, nici cu alte grădini publice. Grădina copiilor era o întindere măricică de pământ...

Laura şi Suzana ieşiră pe poarta cea mare a curţii boiereşti şi o luară încet pe poteca îngustă care ducea spre pădure. — Nu, nu mi-e frică, dar singură n-aş îndrăzni să viu niciodată seara în pădure. Îmi povestea mai de mult, nevasta grăjdarului că de îndată ce se iveşte luna pe cer, vin în...

Suntem trei pitici voinici! Noi suntem trei pitici voinici! Piticul care cântase, sărea într-un picior urmărind un desen tras cu cărbunele pe pământ. — M-ai asurzit Dondi, m-ai asurzit! — strigă încruntându-se, o pitică cu părul alb, strâns tot într-un coculeţ adunat în creştetul capului. — Noi suntem trei pitici voinici, noi suntem trei pitici...

Trecea într-o zi ploioasă de Noemvrie un om mai mult tânăr decât bătrân, prin faţa unei case dărăpănate, foarte sărăcăcioasă. Văzu în curte omul de pe stradă, o femeie luptându-se cu un topor mare cu care lovea într-un scaun vechi dar de mare preţ, căci era dintr-un lemn scump şi lucrat în străinătate, de un...

Vreau să vă spun cum s-a întâmplat cu copilul acela care nu a mai vrut să se ducă la şcoală: Stătea într-o după amiază de iarnă,cu nasul lipit de geamul odăii lui şi privea în stradă. Nu-i venea de loc să se apuce de lecţii şi se gândea ce să mai scornească spre a putea...

Când a murit Falnic-împărat, răpus în luptă de duşmanul lui aprig şi neînfricat, Chipeş-împărat, Floria, fata lui, a rămas singură pe pământ. Avea optsprezece ani, era frumoasă şi era cea mai bogată fată din lume. Şi pentru că nu mai avea de dat socoteala nimănui, şi-a luat o parte din avere şi a plecat să...

De mult de tot, într-o vreme foarte îndepărtată, trăia stăpân pe un ţinut întins, un om foarte rău, foarte puternic şi foarte bogat.Dorinţa lui cea mai mare fusese să aibe un copil. Dar nu orice fel de copil: vroise să aibe copilul cel mai frumos, cel mai voinic, cel mai deştept, cel mai luminat, cel...

Sus de tot, pe creştetul unui munte înalt, s-au întâlnit în zorii unei dimineţi de sfârşit de vară, pe o cărare îngustă, atât de îngustă încât niciun om nu cuteza să-şi poarte paşii pe acolo şi cu mare teamă o făceau vieţuitoarele, două căprioare: una mai tânără şi alta bătrână. Căprioara cea bătrână vroia să...

Doi oameni de zăpadă s-au împrietenit pe un maidan mare, cu gropi şi cu gunoaie, ca toate maidanele. Şi unul şi celălalt, fuseseră uliţi de un băieţel blond şi slăbuţ care s-a trudit singur o dimineaţă întreagă să le dea înfăţişarea de oameni. I-a aşezat faţă în faţă ca pe doi musafiri cari trebue numaidecât...