Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Nu trebui să presupui ceea ce face sau simte partenerul – comunicarea este esențială
În Două scrisori, o femeie face ceea ce multe dintre noi facem: analizează mesajele iubitului în fel și chip, căutând dedesubturi acolo unde nu sunt și presupunând (greșit) ceea ce simte sau dorește partenerul. M-a uimit cât de actuală este cartea – de câte ori nu am analizat și disecat singure sau cu prietenele mesajele de la iubit?
În nici una dintre ultimele scrisori nu-i mai scria că-i e dor de ea, nici că se mai gândește la ea, nici că așteaptă să o revadă. Nu se mai întreba ce se mai întâmplase cu el: îi era clar că n-o mai iubește și, sigur se îndrăgostise de alta.
Un bărbat arogant rămâne un bărbat arogant – nu încerca să schimbi oamenii.
În povestea Un invidios și un…., Sidonia îmi aduce aminte de Caragiale, ironizând defectele și felul parvenit de a fi al unora.
Emil Zotea nu trebuia să-și facă nicio violență pentru a se convinge, convingându-i în același timp pe alții, că este un om cu totul excepțional: o credea sincer.
Învață să spui nu: evenimentelor, ieșirilor, oricărei invitații care nu îți face plăcere. Nu mai ieși de dragul de a ieși.
Ah! Marius ăsta! – care se plictisea oriunde, dar se ducea pretutindeni, târând aproape întotdeauna după el un prieten slab de înger…
Nopți, zile pierdute și atâtea întâmplări regretabile, în care se pomenise antrenat, fără voia lui, numai pentru că nu știuse să le respingă de la început, cu un simplu nu. Își jura să devină mai ferm, mai puțin delicat cu oamenii, chiar dacă, trebuind să se apere, va trebui să-i jignească. (Eroul Herbert)
Destinul suntem noi
Destinul suntem noi. Tot ceea ce ni se întâmplă este pe măsura noastră. Tot ceea ce ni se întâmplă suntem noi… Viața fiecărui om este pecetluită de trăsătura lui de caracter dominantă. (Eroul Herbert)
Când nu ai nici un ideal, te mulțumești cu ceea ce îți aruncă viața în cale
I-a împins unul spre celălalt una din acele iubiri care se numesc fulgerătoare. Ea întruchipa idealul lui de femeie: blondă, fragilă și mai ales pură; ea nu avea încă un ideal în materie de bărbați, deci îi putea place oricare. (Marea pasiune)
Fă-ți viața așa cum crezi tu că e bine pentru tine, nu cum te îndeamnă societatea
Doamna M. nu s-a bucurat de o reputație prea bună în tinerețea ei. Patru bărbați legitimi și în pauza dintre un mariaj și altul, de fiecare dată, una sau două legături, după cum se întâmpla. Este clar că o femeie nu se mărită chiar cu toți bărbații pe care îi cunoaște, nici când aceasta este sincera ei dorință. Aparent, o viață reprobabilă; pentru moraliști, chiar scandaloasă; onestă însă pentru cei care admit succesiunea ca o lege firească și condamnă simultaneitatea. (…) Echilibrată și onestă, era menită pentru o viață liniștită și stabilă, dacă ar fi avut cât de cât vocația martirajului. Dar doamna M. avea o adevărată intoleranță pentru toate suferințele, fie ele cele mai nobile. De aceea, când înceta să se mai simtă bine lângă un bărbat legitim sau nelegitim, îl părăsea, lăsând întotdeauna regrete în urma ei. (Gelozie)
Uneori, bărbații părăsesc femeile cu care sunt fericiți, și rămân cu cele cu care zic că sunt nefericiți
Dar eu văd că bărbații părăsesc femeile cu care sunt fericiți, și rămân cu cele cu care zic că sunt nefericiți… (Batista roșie)
Citește continuarea în „Cărți, cafea și tutun” – 8 ianuarie 208