Scris de pe / 0 Comentarii

Cumpărând cartea „O javră, un câine și un copil”, de Sidonia Drăgușanu, sprijiniți cățeii și pisicile îngrijite de Red Panda România;

Adoptând un cățel veți primi o carte cadou și un curs de dresaj gratuit, de la Clubul câinilor utilitari

Tina și Linda stau în aceeași cutie mare, încălzită iarna, dar numai Tina iese din ea atunci când aude voci afară. Acum șase ani a fost salvată de la moarte dintr-un adăpost public, numai piele și os, atârnând mai puțin de jumătate din greutatea ei normală de câine de talie medie. Azi e un câine frumos, dar timid, de aia și potențialul ei de adopție e unul mic. Se apropie de mâna care-i întinde printre gratii o bucată de mâncare, o înghite repede și se retrage înainte de a putea fi atinsă. Spre deosebire de Tina, Linda nici măcar nu-și arată boticul în gaura cutiei.

Apoi mai e Foxy, găsită pe un câmp. Și cu ea mai trebuie lucrat la încrederea în om. Koko, de 9 ani, un comunitar blând care a trăit ani de zile într-un cartier fără să facă rău nimănui, până când i-a dat cineva cu o rangă în cap. De atunci a rămas și el cu teamă de oameni, deși continuă să fie la fel de blând cu ei.

Sunt cei mai timizi locatari ai adăpostului asociației Red Panda România și foarte probabil vor rămâne aici câte zile or mai avea. Prin cuștile alăturate se perindă, ca nou-născuții prin maternitate, diverși căței care reușesc să treacă mai ușor prin etapa de carantină și își găsesc, prin adopție, familii iubitoare.

Principala calitate a unui câine adoptabil: să-l vrea un om

Delia, una dintre fondatoarele asociației Red Panda, își începe vizita în adăpost, ca de fiecare dată, salutând, mângâind și vorbind pe rând cu fiecare „locatar”. La plecare, la fel, își ia la revedere de la fiecare în parte, și le vorbește ca unor copii. Pe cât sunt de bucuroși la venire, pe atât sunt de triști la plecare.

Veve a fost accidentată de o mașină și a rămas cu o ușoară incontinență de la rana la bazin, ceea ce și ei îi cam scade șansele de adopție. Însă e veselă și jucăușă de abia o rabdă cușca.

Homer a crescut patru ani în casă, pe canapea, până când stăpâna lui s-a îmbolnăvit și n-a mai putut să-l țină. Cine știe ce o fi fost în sufletul lui când s-a trezit într-un adăpost de căței? Dar face față situației și se comportă ca și când ar fi sigur că în orice clipă va intra pe poarta aia cineva care-l iubește.

Mugurel e un metis de ciobănesc mioritic, mare și flocos, cu niște ochi triști ca Miorița. Într-o bună zi a apărut la ușa Deliei, una dintre fetele de la Red Panda, și n-a mai plecat de acolo.

La mine în casă miroase a animale mulțumite și a sursă de hrană, nu mă mir că a ajuns la mine”, admite ea, ciufulind blana mare a lui Mugurel.

Din păcate nici el nu are un drum scurt până la adopție, pentru că trebuie să treacă printr-o operație de șold, însă nu mai înainte să slăbească câteva kilograme.

Alături, dă din coadă și din lăbuțe ca un colibri din aripi, Arno, cel mai mic locatar al adăpostului. Are 4 luni și a fost abandonat într-un parc. E foarte vesel și probabil va pleca rapid din adăpost, pentru că puținii oamenii care trec peste prejudecata că iubirea de maidanez nu e totuna cu aia de câine de rasă preferă totuși puii în locul câinilor maturi, cu istorii și probleme.

Cine va adopta un câine de la Red Panda va primi pe lângă cursul de dresaj oferit gratuit de Asociația Clubul câinilor utilitari și o carte „O javră, un câine și un copil”, de Sidonia Drăgușanu.

Mai departe îl găsim pe Negru, un câine frumos, de 7 ani, negru așa cum îi zice și numele. A fost operat cu succes după ce fusese abandonat, și laba dreaptă din față i-a fost îndreptată. Acum o arată ca pe un trofeu oricui îl vizitează. Dar pentru că e negru, nici el nu are multe șanse de a fi adoptat. Oamenii se feresc de câinii și pisicile negre. Delia își amintește că a fost o vreme când adăpostul era plin de Tuciuriul, Negruțu, Blackie…

Giugiuca a locuit toată viața într-o curte, până când bătrânii ei stăpâni au murit. Moșteniorii i-au dat drumul pe străzi și dusă a fost. A fost găsită în cimitir, în apropiere de mormintele stăpânilor, cu fața sfârtecată de ceva: fie o luptă cu alte animale, fie vreun accident. Adusă la Red Panda și operată, acum arată ca un Frankenstein canin, deși înainte de mutilare avea trăsături fine, de cățelușă frumușică.

Are 15 ani și cele mai multe șanse să ajungă acasă la una dintre fondatoarele Red Panda, pentru că acolo sfârșesc toți câinii bătrâni și neadoptabili din adăpost.

Vor sta aici sau la una dintre noi acasă, până când mor. Giugiuca nu socializează deloc, iar acum a mai făcut și cancer. E în tratament și analizele i-au ieșit bine, are genetică bună, dar cred că a trecut prin așa de multe încât nu mai e dispusă să ne acorde deloc încredere, ca specie. Pe noi cei de la centru ne iubeste în felul ei, chiar dacă nu știe să o arate”, crede Delia.

La capătul unui șir de cuști colorate, Fluffy se bucură de vizitatori făcând ture dus-întors în cușca lui, ca un tată în așteptarea primului născut. Are patru ani și astă iarnă a fost găsit aproape chel, alergând de nebun pe străzi prin sectorul 2. Delia a avut răbdarea să-l prindă și să-l aducă aici.

În primele două săptămâni a dormit în continuu. Se trezea doar ca să mănânce. E foarte solicitant să trăiești pe stradă, mereu în alertă. E grea viață de maidanez! Apoi s-a refăcut și transformat în frumusețea asta de câine flocos și jucăuș. Are multe șanse să fie adoptat, dar deocamdată am descoperit că are viermi la inimă și trebuie să urmeze un tratament. După aceea va putea fi adoptat.

Ce rasă se mai poartă anul ăsta?

Poveștile astea din adăpostul Red Panda se vor repeta la infinit, câtă vreme vor exista câini născuți din încrucișarea egoistă a odoarelor de rasă cu maidanezii de pe străzi. Câtă vreme oamenii care nu-și sterilizează câinii din curte vor considera că dacă vor lăsa puii undeva, oriunde, ei vor dispărea ca prin farmec.

Nu dispar, ei ajung dacă au noroc într-un astfel de adăpost – uneori târziu – maltratați, abuzați, dar paradoxal cu o rezervă inepuizabilă de iubire și încredere în oameni.

Un câine adoptat manifestă un tip de recunoștință ieșită din comun. Din păcate prea mulți oameni își iau un câine care să se potrivească cu statutul lor social sau pentru că e la modă. A fost moda Golden-ului, acum e moda Beagel-ului. Apoi când nu mai corespund sau se plictisesc, îi abandonează”, spune Delia.

Asociația Red Panda s-a fondat, în urmă cu șapte ani, din dorința utopică de „a salva lumea” a câtorva femei curajoase, în jungla întâiului oraș al țării, care nu a știut niciodată să-și gestioneze fenomenul câinilor străzii. În timp au pus la punct un sistem nu foarte extins, dar inimos, prin care salvează, pun pe picioare și dau spre adopție până la o sută de căței anual. Cei neadoptabili rămân cu anii în adăpost, până când le vine ceasul să scape de necazuri.

Încercând să lucreze și la cauza problemei, nu numai la efect, fetele de la Red Panda au derulat în anii din urmă mai multe programe educative în școli și câteva serii de perfecționare pentru medicii veterinari. Au vorbit cu peste 10.000 de copii și 400 de profesori. Asta le dă speranțe că mentalitatea publică se va schimba la un moment dat, chiar dacă deocamdată nu se vede cu ochiul liber.

Efectul Trump asupra maidanezilor din București

Numai intrarea în adăpost a unui câine costă până la 150-170 de euro (analize, carnet de sănătate, sterilizare, microcipare etc). Asta dacă nu are nevoie de îngrijiri speciale, caz în care se mai apelează și la bunăvoința cabinetelor veterinare, dar și alea sunt până la urmă niște afaceri, nu case de caritate.

     

 

Costurile lunare ale adăpostului depășesc iarna 1500 de euro (chirie, hrană, medicamente, utilități, salariul unui îngrijitor permanent) și Delia spune că de multe ori preferă să nu pomenească de sume pentru că unii oameni nu înțeleg rostul acestor cheltuieli. Iar alții consideră că totul trebuie să se facă pe bază de voluntariat.

Românii încă adoptă greu și sunt comozi când vine vorba de alte ajutoare (voluntariat, hrană sau bani).

O parte din prețul fiecărei cărți „O javră, un câine și un copil” cumpărate va ajunge în contul Red Panda, pentru întreținerea cățeilor din adăpostul din Bulevardul Barbu Văcărescu 162 – 164.

Pe pagina de Facebook a asociației apar periodic pozele cățeilor – cu titlul „Meet the kids” – apeluri diverse la adopție, campanii de strângere de fonduri, de hrană sau pur și simplu invitații pentru iubitorii de animale să vină la adpost și să plimbe sau să petreacă ceva timp cu cățeii și să se încarce reciproc de bună dispoziție. Atragerea atenției publice e o activitatea mai solicitantă decât îngrijirea propriu-zisă a cățeilor din adăpost.

Social media a funcționat o vreme pentru noi, însă de când Facebook a schimbat regulile de afișare a informațiilor, după alegerea lui Trump în America, nu mai reușim să ajungem atât de ușor la simpatizanții noștri. Din cei peste 11.000 de prieteni ai paginii de Facebook, abia dacă donează recurent trei-patru persoane. Or donațiile de orice fel sunt esențiale pentru noi. Trebuie să le amintim oamenilor permanent că și cățeii au nevoie zilnic de hrană, medicamente, îngrijire.”, explică Delia efectul Trump asupra maidanezilor din București.

Care e javra dintre un om și un câine

Pentru că soarta lui Azor, din „O javră, un câine și un copil”, cartea scrisă de Sidonia Drăgușanu în 1947, ar fi putut atât de ușor să fie aceeași cu a lui Homer, Negru sau Giugiuca, de la adăpostul Red Panda din 2019, ne-am gândit să-i aducem cumva împreună ca să se ajute reciproc. Se pare că mentalitățile românilor nu s-au schimbat atât de mult între timp. Înainte de „maidanezi”, oamenii le spuneau „javre”. Iar termenul a rămas cu conotații negative până azi, deși adesea s-ar potrivi mai degrabă comportamentului uman decât câinilor.

„O javră, un câine și un copil” e povestea clasică a unei cucoane care crede că Fonfonelul de rasă îi este superior Azorelului din curte. Până când își dă seama că s-a înșelat amarnic. Pare o poveste neadecvată pentru copii, dar iată că după mai bine de 70 de ani de la publicarea ei e încă actuală și educativă chiar și pentru părinți. Prin comparația între caracterul frumos și altruist al lui Azor și egosimul lui Fonfonel, Sidonia ne arată care este de fapt javra și care e câinele în poveste.

Găsiți cartea reeditată a Sidoniei Drăgușanu la Editura Hoffman și, începând din 29 iunie, la târgul de carte Bookfest. Pe cățeii de la Red Panda îi puteți vedea, plimba, ajuta oricând, la adăpostul lor din Bulevardul Barbu Văcărescu nr.162-164 din București.

text: Dollores Benezic

foto: Lillia Leshchenko & Dollores Benezic

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.