Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Prin ‘37-‘38 am citit într-o revistă americană rezultatul unei anchete cu următoarea temă: „Cea mai bună metodă pentru a reţine bărbatul iubit”. Se înţelege, întrebarea se adresa numai femeilor (deşi cel mai sincer răspuns poate că tot un bărbat ar fi fost în stare să-l dea) si ele s-au grăbit să participe într-un număr cât mai mare arătând, odată în plus, interesul lor deosebit pentru subiect şi… obiect.
Răspunsurile au fost felurite, unele amuzante, altele banale, plate, altele prea ingenioase, prea abstracte, sau prea simpliste sau prea complicate.
Au fost femei care au răspuns că singura metodă sigură pentru a reţine un bărbat constă în a-i măguli orgoliul și vanitatea, altele au fost de părere că barbat nu trebuie să aibe niciodată certitudinea că e iubit (am mai auzit asta?) altele, că singura metodă de a te asigura de statornicia unui bărbat este să-i dai tot timpul — sau măcar din când în când — să înţeleagă că ai fi foarte bucuroasă să scapi de el! Din spirit de contradicţie, bărbatul rămâne!
Din toate aceste opinii şi puncte de vedere, mai mult sau mai puțin personale, se poate extrage un minimum de adevăr cu caracter particular. Juriul insă, a decis să premieze răspunsul care va indica o metodă aplicabilă tuturor bărbaţilor, de toate culorile, de pe toate meridianele, din toate straturile sociale.
Şi acel răspuns a sosit formulat precis, în patru cuvinte: „Dă-i bestiei să mănânce!”.
Va să zică, „bestia” de bărbat nu trebuie întreținută nici cu lirism, nici cu poezie, nici cu strategii, nici cu o savantă și subțire cochetărie, nici cu romantismul, nici cu fantezie, ci pur și simplu cu ciorbe gustoase, drese cu ou și cu smântână, cu mâncăruri picante, cu sos, cu fripturi, cu murături, cu plăcinte.
Cu opt ani în urmă am exclamat indignată: Ce răspuns brutal şi vulgar! şi cât de neadevărat. Tot atât de neadevărat ca celebrul proverb german: „Dragostea trece prin stomac”.
Dar au trecut opt ani de atunci, opt ani în care am ajuns, încetul cu încetul, la convingerea că acele patru cuvinte – „Dă-i bestiei să mănânce” – conțin toată filosofia amorului… căci bărbatul bine hrănit are poftă de viaţă, de muncă şi de dragoste şi din aceste apetituri are și soția avantajele ei… Schimbul este aproape echitabil.
Mă întreba cineva de curând, cum îmi explic avalanşa de căsătorii din ultime vreme și cum îmi explic faptul că la mica publicitate sunt mult mei mulți bărbaţi care dau anunţuri de căsătorie decât femei.
Am găsit o explicaţie care cred — să-mi fie iertată lipsa de modestie — nu este lipsită de bun simţ. În momentul de faţă nu mai e o „afacere” pentru un bărbat să fie celibatar. Majoritatea femeilor muncesc și prin urmare vin în menaj cu un aport material sigur.
Dar nu acesta este unicul și cel mai important avantaj pe cere îl are bărbatul însurat faţă de cel neînsurat.
Mult mai apreciabile sunt altele: o mâncare bună, substanțială, gătită curat, acasă. Rufele spălate, cârpite, nasturii cusuţi, ciorapii țesuți, hainele călcate la timp.
Prin urmare, în loc de o masă proastă, dubioasă şi foarte scumpă, la cel mai obscur restaurant, o masa bună şi comparativ ieftină, servită cuviincios, confortabil, în sufragerie. În loc de rufe spălate cu clor la spălătorie, plătite cu zeci de mii de lei, rufe albite cu săpun şi leșie, puse „gratis” la dispoziţia domnilor bărbați.
Editorial de Sidonia Drăgușanu, publicat în Femeia și căminul la 21 aprilie 1946, Cafeluțe