Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Jurnalul Aurorei Serafim, deși la prima vedere pare o colecție de frânturi din existența efemeră a unei femei cuminți, el este o analiză amplă cu privire la dualitatea firii umane; o antiteză între două persoane din care una visează să aibă tot, fără a avea de fapt nimic și una care obține tot tocmai atunci când nu-și mai dorește nimic.
Pe plan secund, după motivul celor două femei, se află și condiția copiilor în cadrul familiei. Profilurile puilor de om proveniți din diferite medii sociale sunt frumos conturate și parcă prind viață alergând și jucându-se în căminul de zi unde Aurora este educatoare.
Este fără îndoială un roman desprins dintr-o viață. Și chiar dacă nu tocmai din cea a autoarei, puțin câte puțin din ale noastre, fiecare. Cu toții cunoaștem o femeie fatală; L-am întâlnit și pe masculul gelos; Am auzit și de soțul văduv legat de o amintire; L-am văzut în treacăt pe tânărul care aleargă după o femeie cu inima rănită; Și o știm și pe ea, martira care s-ar sacrifica oricând pentru o cauză nobilă, a altuia.
Citește continuarea recenziei scrisă de Ioana Constantin pe Peek and keep