ADEVĂRUL ! DAR SE POATE SUPORTA ?


Ea (calm, blind): De ce te încăpăţînezi să negi, dragulmeu ? Ai fost văzut joi după-amiază, la cofetăria Scala,în compania unei doamne destul de... ofilite, dar fardată destul de strident... Pot să-ţi spun şi ce aţi consumat: două oranjade şi două prăjituri cu frişcă... (Pauză.) De cetaci ? (Pauză.)
Cine era... „fermecătoarea" doamnă cvadragenară — cu indulgenţă să fie spus ! (Pauză.) Vezi bine, nu-ţi fac nici o „scenă" ! Sunt gata să înţeleg orice :chiar că eşti îndrăgostit ! Adevărul pe mine mă dezar-mează, stimulează în mine o capacitate de înţelegere uluitoare, care îmi depăşeşte propriile puteri. (Pauză.) Aşa că te rog... spune-mi cinstit, cine era femeia aceea — destul de urîţică, de altfel, mi s-a relatat — cu care discutai foarte însufleţit, la cofetăria Scala, sorbind-o din ochi, cu mai mult nesaţ decît îţi sorbeai oranjada...

El (păstrîndu-şi umorul): In treacăt fie zis, oranjada era destul de proastă...

Ea : Pe cînd... partenera, savuroasă — nu?

El: Completările îţi aparţin !

Ea : Dacă nu negi că era „delicioasă" ! O ! Eşti plin de curtoazie şi delicateţă la adresa mea ! (Imediat.)
Dar n-are importanţă ! (Pauză.) Răspunde-mi, te rog, cinstit — şi îţi jur că îţi voi fi foarte recunoscătoare pentru sinceritatea ta : De cînd vă cunoaşteţi ? De cînd a început povestea între voi ? Nu îţi pretind decît atît: adevărul ! îţi jur ! Un singur lucru nu ţi-aş ierta: minciuna!

El (cu bună-credinţă, dar stînjenit de declaraţia care i se smulge): Iţi spun din capul locului că n-ai nici un motiv — nici unul, auzi ? — să te alarmezi... (Pauză.) Da, amavut o întâlnire la Scala cu...

Ea: Mi-a îngheţat sîngele în vine: cu cîtă brutalitate ai recunoscut !

El: Prin urmare era preferabil să... continui să neg!

Ea: Nu ! Nu ! (Pauză.) E o legătură nouă ? Nu mă cruţa ! Sînt destul de tare, de vitează...

El: E o fostă legătură. (Pauză.) O femeie care... care a fost în viaţa mea, înainte de a te cunoaşte pe tine... Cînd te-am cunoscut; pe tine, eram despărţit de ea, de cîteva luni.

Ea : Şi acum e o „reluare", o recidivă ?

El: Nici vorbă de aşa ceva !

Ea: Nu te cred !

El (nervos): Ei, ce pot să-ţi fac dacă nu mă crezi ?

Ea: Ce brutal eşti ! Cum ce poţi să faci dacă nu te cred ?

Să faci totul ca să mă convingi ! (Pauză.) Ai iubit-o ?

El: Isprăveşte, dragă, odată ! Nu mai ştiu dacă am iubit-o sau nu ! Am uitat !

Ea : E clar deci : ai iubit-o foarte mult ! Cu cîtă cruzime, cu ce lipsă de... de... menajament mi-ai spus-o !

El: Am spus eu că am iubit-o foarte mult ? ! (Enervat.)

Bine, dacă aşa îţi place ţie, pot să recunosc şi asta — dar numai ca să închidem odată discuţia !

Ea: Prin urmare recunoşti că ai fost nebun îndrăgostit de ea şi că ai suferit ca un cîine cînd ea te-a părăsit... (Imediat.) Povesteşte mai departe ! Te ascult cu foarte mult calm.

El: Nu ea m-a părăsit, n-am suferit nici ca un buldog, nici ca un pechinez, n-am fost nebun îndrăgostit de ea ! Nimic din toate astea ! Dar sînt gata să recunosc orice numai să nu mă mai torturezi...

Ea : Eu te torturez ? Asta e culmea (Pauză.) Vreau tot adevărul. Ce căutai cu ea la cofetărie ?

El (ezitînd): Nu ne-am văzut de ani de zile... (Pauză.) Săp-lămîna trecută ne-am întîlnit din întîmplare pe stradă...Era slăbită, arăta prost, părea foarte abătută...

Ea: Şi te-ai topit de înduioşare, nu ? Haide, recunoaşte,nu e nimic... reprobabil să fii emoţionat în prezenţa unei femei care a însemnat la un moment dat foarte mult pentru tine... Ai fost foarte impresionat, nu ? Haide, spune,adevărul!

El (ezitînd):... Da... am simţit un fel... de milă... de compasiune...

Ea : Cu cîtă cruzime recunoşti, călcînd cu bocancii, că această femeie mai exercită o putere de seducţie foarte mare şi de fascinaţie asupra ta !

El: „Seducţie"... „Fascinaţie"... de unde le-ai mai scos ? Milă, dragă, milă mi-a inspirat. Tatăl ei este grav bolnav —tatăl ei pe care îl adoră !

Ea: Cu atît mai grav dacă ţi-a inspirat milă ! Şi şi mai grav că nu te jenezi să mi-o spui mie, soţiei tale ! Dar n-are importanţă ! Spune-mi tot adevărul : Ce căutai cu ea la cofetărie ? (Ironie.) Te-ai întîlnit cu ea... ca s-o consolezi ?

El: Da, ca s-o mai încurajez puţin... Era desperată...(Pauză.) Poftim tot adevărul, de care eşti atît de ahtiată: mi-a dat joi dimineaţă un telefon la slujbă şi m-a implorat să încerc să-i fac rost de un medicament. Ştie că am un văr farmacist...

Ea : Şi tu nu te sfieşti deloc — cinicule ! — să-mi mărtu-riseşti că ai făcut tot posibilul — emoţionat de „despera-rea" ei — să-i procuri medicamentul !

El: Un gest de umanitate... Am vrut să ţi-l ascund, fiindcă ştiu cît eşti de bănuitoare, de suspicioasă, de... Da l-ai stăruit atît, m-ai iscodit atît... Şi la urma urmei, n-amfăcut nimic grav !

Ea: Eşti sălbatic de crud ! Nici o cruţare pentru mine ! Recunoşti cu tot sîngele rece că ai fost foarte sensibil la primul ei apel ! Că ai fost foarte afectat de boala tatălui ei... Dar un pic de jenă, de decenţă, nu există faţă de mine, care totuşi sînt soţia ta ? De ce trebuie să-mi spui cu atîta violenţă nişte adevăruri care pe mine mă rănesc mortal ? ! Barem' să fi avut... elementarul bun-simţ, să nu-mi măr-turiseşti că ai iuibit-o, mai presus de orice !...

El: Am spus eu aşa ceva ? ! Eşti nemaipomenită !

Ea:... Nu mă întrerupe ! (Alt ton.) Barem să nu fi subliniat cu atîta răutate — da, cu răutate ! — cu intenţia sălbatică de a mă jigni, că ai rămas ataşat de ea !... (Lacrimi în glas, dar discrete.) Dacă m-ai fi iubit, dragul meu, n-ai fi făcut din adevăr o săgeată otrăvită... (ridicolă) pe care s-o înfigi ca un asasin în inima mea. (Exploziv.) La urma urmei, puteai foarte bine să-mi spui că femeia aia — bătrinica aia desuetă şi... ridicolă... era o colegă de birou cu care te-ai întîlnit cu totul din întîmplare la cofetărie...

El (calm): „Bătrînica" are 38 de ani...

Ea : Îi ţii partea ? O aperi ! E culmea ! Deci îndrăzneşti să spui, în faţa mea, că e tînără şi superbă, nu ? Dacă ai fi ţinut la mine ai fi negat pînă la capăt că te-ai întîlnit cu nemernica aia la Scala ! (Plîns ridicul.)

El (excedat): Bine, draga mea, bine, nici n-o cunosc, nici n-a existat în viaţa mea, nici nu m-am întîlnit cu ea... Ce mai vrei?

Ea : Adevărul ! Asta vreau : adevărul ! Urăsc minciuna !

..ADEVĂRUL ! DAR SE POATE SUPORTA ?
de Sidonia Dragusanu