O mână de spectatori pretențioși

– Să stăm de vorbă la o masă rotundă, m-am adre­sat eu cu totul la întâmplare, dar prin sondaj se­lectiv, unui grup de specta­tori şi spectatoare, în pauza dintre un act şi altul, în foyer-ul unui teatru. – Dar de ce trebuie, ne­apărat, să fie masa rotundă? am auzit un glas ridicat agresiv peste capetele...

– Hotărât, în teatru, în contextul feno­menului teatral actual, — spuneţi-i mă rog, cum vreţi ! — se poate vorbi despre un ade­vărat moment al regizorului, a puterii lui absolute, discreţionare, declara — sigur, cu mai multă convingere decât poseda — un spectator înrăit, adică reperabil la toate pre­mierele. – Da, da, e momentul regizorului,...

Cu cîte un pahar de oran­jadă în fiecare mină, spec­tatorii — nu foarte mulţi — care populaseră sala, discu­tau acum toti, fără deosebire de sex, vârstă şi categorie socială, unul şi acelaşi su­biect şi anume — aşa cum desigur bănuiţi — despre mesajul piesei. – Mesajul înseamnă — după părerea mea, dar şi a lexiconului...

Cortina se rostogolise și ea în hohote de râs — aproape leşinată! — după ultimul act al farsei în care auto­rul cumulase cele mai insolit-comice situaţii, reuşind să descurce tot ce încurcase nesilit de nimeni, în actele unu şi doi, folosind toate qui-pro-quo-‘urile posibile şi incredibile, replicile cele mai ping-pong — cu un haz ime­diat,...

Zizi și formula ei de viață, de Sidonia Drăgușanu, Teatrul Nottara – cronică publicată în revista Teatrul, semnată Al. Popovici Sunt unii scriitori care au darul caracteristic de a obţine acea „captatio benevolentiae”, pe care Cicero o socotea atât de necesară oricărui orator. Sidonia Drăguşanu este unul din aceşti talentaţi scriitori. Ea ştie să câştige imediat...