Un cronicar ipocrit

Cortina se rostogolise și ea în hohote de râs — aproape leşinată! — după ultimul act al farsei în care auto­rul cumulase cele mai insolit-comice situaţii, reuşind să descurce tot ce încurcase nesilit de nimeni, în actele unu şi doi, folosind toate qui-pro-quo-‘urile posibile şi incredibile, replicile cele mai ping-pong — cu un haz ime­diat,...

Ieșeam în drumul oamenilor cu brațele pline: E viața mea, luați, mușcați, Potoliți-vă  foamea sau numai pofta, Nu vă întrebați de unde am, Atâta viață, atâta viață … Oameni buni, nu treceți grăbiți mai departe, Eu tot cu brațele pline vă ies în cale Nu le țin întinse și goale, ca o cerșetoare, Și pâinea...

Volumul „Doamna cu ochelari negri” cuprinde ultimele scrieri ale Sidoniei, în stilul deja consacrat în piesele ei de teatru – genul „comedie dramatică”. Poveștile surprind oameni în roluri diverse. Deși sunt scrise în urmă cu mai bine de 40 de ani, nuvelele Sidoniei conțin tipologii actuale – ariviști, birocrați, femei fatale, soții fidele, amante inocente,...

Zizi și formula ei de viață, de Sidonia Drăgușanu, Teatrul Nottara – cronică publicată în revista Teatrul, semnată Al. Popovici Sunt unii scriitori care au darul caracteristic de a obţine acea „captatio benevolentiae”, pe care Cicero o socotea atât de necesară oricărui orator. Sidonia Drăguşanu este unul din aceşti talentaţi scriitori. Ea ştie să câştige imediat...

Viața sentimentală a Sidoniei s-a înscris perfect în eșantionul reprezentativ al cititoarelor sale: iubiri refuzate, iubiri consumate, trădări și suferințe. Legendele urbane ale vremii vorbeau despre o pasiune mistuitoare pe care o făcuse scriitorul Ion Vinea pentru „frumusețea flamandă” a Sidoniei Drăgușanu, după cum scrie Constantin Țoiu în „România literară”. Vinea fondase în anii 20-30...

„Jurnalul Aurorei Serafim” este cel de-al treilea roman al Sidoniei Drăgușanu, publicat în 1957. Este călătoria solitară spre independență a unei femei scăpată dintr-o relație abuzivă cu un bărbat dominant. Aurora reușește să depășească traumele emoționale lucrând cu copiii într-o grădiniță și dăruindu-se lor. Deși se teme să iubească din nou, dragostea o surprinde și...

Una dintre poveştile mele preferate este despre prinţesa care se afla mereu în căutarea a ceva care s-o facă fericită, dar această căutare fără sfârşit o obosea teribil, astfel că devenea din ce în ce mai nemulţumită şi mai tristă. Când află că există nişte flori care o fac să doarmă luni şi chiar ani,...

Nu trebui să presupui ceea ce face sau simte partenerul – comunicarea este esențială  În Două scrisori, o femeie face ceea ce multe dintre noi facem: analizează mesajele iubitului în fel și chip, căutând dedesubturi acolo unde nu sunt și presupunând (greșit) ceea ce simte sau dorește partenerul. M-a uimit cât de actuală este cartea – de...

Nu haina îl face pe om În aproape orice povestea sau basm dai peste vreun animal sau obiect care glăsuiește. E chiar firesc ca lucrurile din jur să aibă emoții și gânduri. În felul ăsta, copilul înțelege și privește altfel tot ce-l înconjoară. E cazul și poveștii „Moața, Creața și Grasu la bal” (p. 3),...

Dacă ai fost curios să descoperi viața și cărțile Sidoniei și ai ajuns la Teatrul Elisabeta, ai pășit într-o sală în care te aștepta un eveniment cum rar ți-e dat să vezi în domeniul literar – elegant, cu șampanie, cu o butaforie aranjată atentă până la ultimul detaliu. Era ceva cu totul deosebit, demn de...