Doi oameni de zapada

Doi oameni de zăpadă s-au împrietenit pe un maidan mare, cu gropi şi cu gunoaie, ca toate maidanele. Şi unul şi celălalt, fuseseră uliţi de un băieţel blond şi slăbuţ care s-a trudit singur o dimineaţă întreagă să le dea înfăţişarea de oameni. I-a aşezat faţă în faţă ca pe doi musafiri cari trebue numaidecât...

— Bună seara Ulmule, a spus privighetoarea aşezându-se pe o creangă. — Bună seara, a răspuns plictisit, ulmul. — Nu prea ai poftă de vorbă… Ştiu că eşti singuratec, ştiu că taci mult şi ştiu că n-ai niciun prieten! — Ştii cam multe şi vorbeşti prea multe. Dar nu mă miră. Limbuţia este un cusur...

— Doresc să vorbesc cu doamna directoare, spuse omul care cu câteva clipe mai înainte se oprise în faţa tăbliei mari, agăţată de poarta de fier, pe care scria cu litere negre: Orfelinat de curs primar. Şovăise înainte de a intra cu toate că pornise de acasă hotărît să-şi îndeplinească azi o veche dorinţă, nemărturisită...

Astă seară o să vă spun o poveste cu un copil care a vrut să facă minuni. Era singur în odaie, aşezat pe covorul verde de pluş, ca o pajişte, şi urmărea cu ochii lui rotunzi, cotiturile şi smuciturile unui trenuleţ cu vagoane roşii, pe şinele subţirele, îmbinate cap la cap, de mâinile lui. Şuera...

Cea mai frumoasa amintire a unor pantofi de lac,  a unui frac si a unei caciuli O pereche de pantofi de lac, rupţi şi scâlciaţi, zăceau sub pat, tocmai lângă perete, uitaţi de stăpânul care îi purtase. — De ce oare nu ne mai ia la purtare stăpânul nostru, se între-bau ei? Pantoful drept —...

Din iunie 2019 Cartea se poate cumpăra de pe site-ul Editurii Hoffman (1947) Versuri de Sidonia Drăgușanu (fragment) Stă jăvruţa Fonfonel, În luxosul dormitor, Plin de funde fel de fel, Alintat ca un odor. De Madam Fifi Cutare, Ce-i serveşte-n farfurie Zeci de feluri de mâncare, Şi-l pofteşte, şi-l imbie. Cu cuvinte drăgăstoase: „Îngeraşule adorat, Uite...

O tot bodogănea că din cauza ei rămîn tot timpul înurma grupului ! E adevărat, Georgeta urca greu, chiar şi deluşorul ăsta cu panta lină. Dar nu devii totuşi sportiv,aşa deodată, la cincizeci şi trei de ani, cînd o viaţă întreagă n-ai făcut nici un fel de sport, nici măcar zeceminute de gimnastică înviorătoare, dimineaţa,...

Erau de aceeaşi vîrstă şi copilăriseră împreună, în aceeaşi curte, lungă ca un tunel — de pe calea Griviţei — cumulte case scunde, înghesuite, una lîngă alta. Cişmeaua, în mijlocul curţii şi în fund, cuşca dulăului legat în lanţ, alături de un fel de cabină, cu uşa scorojită, veşnic întredeschisă, infectînd aerul din jur. Părinţii...

Peste cele trei bănci de lemn din grădina care înconjura castelul, zăpada se aşezase groasă, ca o saltea. Îngerul de piatră, cu arcul întins în mână, avea guler alb în jurul gâtului, iar una din aripi nici nu se mai vedea de sub stratul de zăpadă. Pe treptele care duceau la uşa grea de stejar...

Creaţa era cea mai creaţă păpuşa din magazin. Avea ochii verzi — două bile mici de sticlă — gene negre, pictate cu tuş pe pleoape, un nas cât un bob de porumb şi o gură cât un sfert de cireaşă roşie. Moaţa era prietena Creaţei. Tot păpuşă şi ea, din carne de porcelan şi din...