Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Poet și dramaturg cunoscut în epocă, autor al unor comedii celebre și „tată” al nu mai puțin celebrei reviste „Urzica”, Aurel Baranga a scris un rămas bun impresionant la moartea Sidoniei Drăgușanu, în „România literară”.
In memoriam
„A plecat dintre noi o ființă de o infinită gingășie a spiritului, un om care n-a ofensat și n-a supărat pe nimeni niciodată, a încetat din viață Sidonia Drăgușanu. Cei care au cunsocut-o rămân cu amintirea unui om întreg, prob, tonic, de un nebiruit optimism, unul dintre acele rare exemplare umane care știu să dezarmeze toate adversitățile cu un zâmbet. Publicistă talentată, Catrinel a fost o rară prietenă a oamenilor, ghidată într-o vastă activitate de câteva principii de la care nu s-a abătut: omenia, încrederea în viață, speranța neștirbită că bunătatea, echitatea, spiritul de justiție pot descuraja toate silniciile. Pentruu mii și zeci de mii de oameni care i-au scris în momente de cumpănă și tristețe și cărora Catrinel le-a răspuns cu înțelepciune, tact și măsurp, Sidonia a fost mai mult decât o sfetnică devotată, a devenit un sprijin de o nădejde niciodată dezmințită.
Toate aceste daruri rare și dintre care pe cel mai prețios nu l-am numit încă: o profundă și nuanțată cunoaștere a vieții, au condus-o la o literatură – nuvelă, roman, teatru – de autentică inspirație, de notație sensibilă și percutantă, de psihologie disociată, de soluții morale, exemplare prin decență.
În ultimii zece ani Sidonia Drăgușanu a scris îndeosebi pentru scenă: piesele Zizi și formula ei de viață, Fiicele sau întâlnire cu îngerul constituind tot atâtea succese categorice de public și critică. Autoarea a adus sub reflectoare o lume de ființe vii, turmentate de întrebări reale și la care scriitoarea răspundea – de data asta unor corespondenți vizibili și prezenți în sala de spectacol – cu bunul ei simț verificat, cu nesfârșita ei comprehensiune pentru tot ce este durere omenească. A știut să asculte mâhniri și să consoleze, ca nimeni altcineva, neliniștea condiției umane. Și iată că azi, în această lună de mai ce-i semîna cel mai bine prin revărsarea generoasă a soarelui, Sidonia Drăgușanu devine o amintire.
Dar ne rămâne prin plecarea Sidoniei suvenirul unei ființe care prin însușirile ei de o profundă noblețe a redat OMULUI de totdeauna și pretutindeni epoletul demnității râvnite. Ideea că n-o s-o mai văd îmi este insuportabilă. Nu, nu pot să scriu: Adio, Sidonia!”
Aurel Baranga
România literară
joi, 6 mai 1971