Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Am amânat această lectură crezând că nu îmi va fi mai pe plac decât celelalte două opere („Jurnalul Aurorei Serafim” și „Într-o gară mică”), dar m-am înșelat amarnic. Dacă am apreciat stilul celor două romane, „Una din noi e de prisos” m-a fermecat total.
Înainte să încep să o citesc am auzit părerea unui cititor (își exprima impresiile într-un video) cum că această carte ar fi ca o telenovelă; din punctul meu de vedere nu este așa (nu sunt o fană a telenovelelor și consider că opera Sidoniei Drăgușanu este cu adevărat prețioasă, iar asemănarea cu o telenovelă îi prejudiciază imaginea în fața celor care nu „digeră” acest gen). Această carte prezintă decent, elegant și cu onoare situațiile prin care treceau și trec femeile, eforturile și abuzurile psihice și emoționale pe care au fost nevoite să le suporte din cauza situațiilor violente ale acelor ani (asuprirea evreilor, război, cutremur). Chiar dacă nici nu eram încă născută în perioada cuprinsă în carte, „Una din noi e de prisos” mi-a stârnit un sentiment de nostalgie și melancolie. Cartea nu conține detalii și descrieri inutile, fiecare trăire aparent inexplicabilă, tinerească sau impulsivă contribuind la crearea unui tablou complet, profund și complex al femeii din acele timpuri și nu numai.
Citește recenzia pe Bookmymind