Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
…
Ceea ce însă ne diferențiază este de exemplu atitudinea față de eșec, față de ratare. Ei nu concep că există așa ceva, ei consideră că orice obstacol poate fi trecut prin tenacitate iar dacă lucrul ăsta nu se întâmplă de vină e altcineva. Aurora când face judecată relației ei cu Ștefan îl zugrăvește în culori foarte nefavorabile iar pentru eșecul ei în acesta relație îl găsește vinovat pe el și pe Lavinia. Niciodată nu-și pune problema că ea ar putea să fie vinovată. Ea a fost fată săracă care a muncit din greu să ajungă bine, e mulțumită cu viață ei, ceilalți au avut șansă, sunt leneși, depravați, mincinoși și infideli. Noi înțelegem că putem să greșim, avem conștiință și din cauza asta avem mustrări de conștiința. Avem empatie, încercăm să ne punem și în pielea celuilalt, ne îndoim, ne punem întrebări, acceptăm că nu avem toate răspunsurile la noi iar atunci când greșim recunoaștem și ne corectăm. Poate nu facem exact așa tot timpul însă asta e direcția.
Relația Aurorei cu Horia e o relație perfectă, nicio fisură, nicio supărare, nicio ceartă, nicio gelozie. În realitate într-un cuplu există și asemenea situații de criză, de multe ori sunt chiar benefice relației, sunt supape de eliberare a tensiunilor strânse. Eu am învățat să mă cert în cuplu, adică să înțeleg că într-o dispută nu se pune în discuție fundamentul cuplului, putem avea o divergență însă asta nu înseamnă că nu ținem unul la altul.
Și pornind chiar de la ideea din paragraful anterior, Aurora și Horia nu învață nimic unul de la altul, ei sunt autosuficienți. Se ajută, mai mult în cadrul profesional, însă după interacțiunea lor rămân neschimbați fiecare. Noi ne-am schimbat foarte mult unul pe celălalt, până la urmă asta e esența unui cuplu, puterea de adaptare.
Citește articolul scris de Nucu Morar în cadrul competiției Superblog 2019