Despre libertatea de a gândi, de a fi om într-o epocă a pumnului în gură

In ciuda faptului ca a fost scrisa intr-o epoca plina de framantari, romanul este destul de actual caci vorbeste despre copii abandonati, violenta in cuplu si-n familie, viata grea a oamenilor in acele timpuri, mortalitatea la nastere, ipocrizie si conformism. Nu uita nici sa sanctioneze femeia intretinuta – intruchipata de Lavinia, prietena Aurorei. Iar pe fundal, se proiecteaza si o poveste de dragoste, al carei final va las sa-l descoperiti citind romanul pana la capat.

Romanul te poarta printr-o varietate de stari psihologice si emotionale, urmarind viata interioara, trairile si framantarile Aurorei. Interesant este modul autoarei cald siafectuos de a se raporta la interactiunile cu copiii, la implicarea si dedicarea sa in educatia lor in conditiile in care Sidonia Dragusanu nu a avut copii in viata reala.

Desi in carte exista fragmente introduse la cererea Directiei Generale a Presei si Tipariturilor, jurnalul este scris intr-o maniera destul de libera si este extrem de actual, moravurile neschimbandu-se prea mult. Sa scrii despre libertatea de a gandi, de a fi om intr-o epoca a pumnului in gura e o mare dovada de curaj.

Citește continuarea recenziei Jurnalului Aurorei Serafim, pe blogul Mădălinei Iancu