Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Ultimul roman al Sidoniei Drăgușanu, reeditat de familie, pulsează ca o inimă îndrăgostită și frântă pentru prima dată
Romanul „Dragoste rea”, scris de Sidonia Drăgușanu în 1960, a văzut din nou lumina tiparului în anul de grație 2021. A fost ultimul roman al ei și era firesc să încheie seria reeditărilor. Și astfel am ajuns la capătul acestei călătorii, începută în 2017, în care am redescoperit-o, carte cu carte, pe una dintre cele mai îndrăgite scriitoare ale secolului trecut. A fost un parcurs aproape inițiatic, pentru că la începutul lui puțini își mai aduceau aminte că existase o scriitoare Sidonia Drăgușanu.
Dragostea este personajul principal și în acest ultim roman, doar că spre deosebire de celelalte povești, pe care ni le-a lăsat Sidonia moștenire, de data asta suntem martorii unei iubiri bolnave, una din acele capcane pe care omul și le întinde singur, deși vede semnele rele încă de la început.
Magdalena, frumusețea cu ochi violeți, studenta eminentă la medicină, fiica cea cuminte a părinților ei, îl întâlnește pe Luky, artistul închipuit, amorezul de meserie, chiulangiul notoriu. Iubirea dintre ei crește ca o tumoră în vața sănătoasă a fetei și amenință să omoare tot ce e bun în ea.
Dar ar fi simplist să expediem povestea doar așa: fata bună întâlnește băiatul nepotrivit, se sacrifică pentru el, aproape se pierde pe ea însăși, suferă, dar e salvată în ultimul moment, prin grija prietenilor și a întâmplării.
Ar fi simplist pentru că romanul „Dragoste rea” e mai mult decât atât. Este, așa cum ne-a obișnuit Sidonia Drăgușanu, un insectar de caractere diverse, descrise cu grijă și cu veșnicul ei umor fin, prinse cu ace invizibile în povestea care te acaparează de la prima scenă și te ține, cu nervi în stomac, până la ultima ușă închisă, după ultima replică rostită. Ca la teatru.
Se simte și în acest ultim roman, talentul dramatic al Sidoniei Drăgușanu, capacitatea de a aduce cititorul în mijlocul scenei, ca să-l facă să sufere, să se îngrijoreze, să se enerveze și să râdă împreună cu personajele ei.
Cu Panait Sîrzea, cu regulile și afișele lui absurde cu care-și terorizează colocatarii, cu bilețelele cu indicații pe care i le lasă soției pe pernă, ca s-o pedepsească. Cu madam Măceanu, care nu bârfește niciodată, doar moare de curiozitate să afle secretele celorlalți, ca să-și mai condimenteze puțin searbăda viață, a ei și a rotofeiului nepot, rămas neînsurat la o vârstă neprecizată. Cu prietenele Magdalenei, preocupate de carieră, dar și de povestea ei dubioasă de dragoste.
Deși e gândită, simțită, scrisă acum mai bine de 60 de ani, în „Dragoste rea” se vor regăsi cu siguranță toate femeile care iubesc prea mult și care se lasă amăgite în orice epocă de mitul salvării bărbatului neînțeles. Femei care aleg să dea sensuri mari unor întâmplări mici, să se amăgească singure, apoi să sufere pentru că totul nu a fost decât un joc de oglinzi, cum spune Sidonia:
„… fiecare cuvânt al lui, aruncat la întâmplare, fusese absorbit cu prea multă sete de ea şi îmbogăţit cu un înţeles adânc, care răsunase grav în inima ei, păstrându-şi prea îndelung ecoul… Şi fiecare privire a lui, răsfrântă în ea, se multiplicase ca într-un joc de oglinzi…”
În fond, Sidonia Drăgușanu descrie și în „Dragoste rea”, probabil, o parte din suferințele proprii, din căsnicia complicată cu poetul Miron Radu Paraschivescu. Poate de aceea cartea pare să pulseze atât de dureros, ca o inimă frântă.
Ca o femeie care a căutat toată viața ei iubirea aceea curată, sănătoasă, „care nu-ţi împiedică mâinile să muncească, mintea să lege gânduri întregi, ochii să deosebească lumina de întuneric…”, Sidonia a știut să descrie perfect și în acest ultim roman toată suferința provocată de iubirea care te invalidează:
„Un chinuitor joc al ipotezelor? O nelinişte continuă? Frica teribilă, continuă şi secretă de a înceta de la o clipă la alta să mai exişti pentru celălalt? Revelaţia bruscă pe care o ai că tot ce a început în tine tocmai s-a sfârşit în celălalt? Asta e dragostea?” – se întreabă Magdalena.
Și tot Sidonia îi răspunde, prin sfaturile tatălui, ale mamei sau prin norocul Rodicăi, care găsise echilibrul: „O dragoste trebuie să-ţi priască, aşa, ca aerul bun şi curat.”
Fericiți cei care reușesc s-o găsească măcar o data în viață, știu s-o aprecieze și se bucură de ea. Sidonia Drăgușanu nu a avut acest noroc, dar ce opera bogată i-a ieșit din tot zbuciumul pe care l-a trăit!
Vă propunem acest ultim roman de dragoste, fie ea și rea, din opera Sidoniei Drăgușanu, apărut la Editura Hoffman, prin eforturile familiei scriitoarei.
Aflați și:
Cine a fost Sidonia Drăgușanu
Toate cărțile reeditate până acum