Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Tânăra C., mama unui copil diagnosticat cu autism, i-a scris Sidoniei Drăgușanu o emoționantă probă de singurătate și tristețe. Pe câteva pagini galbene, tânăra C și-a pus sufletul în fața noastră, lucru pe care, spune, nu-l face nici cu familia, nici cu prietenii. Admite că s-a neglijat pe sine de când a primit diagnosticul copilului. Dar, scrie C., provocarea noastră de a scrie o scrisoare, acest mijloc revolut de comunicare, i-a amintit de vremurile în care cocheta cu scrisul și, plină de speranță, i-a dat profesoarei de română primul ei manuscris. Ce păcat că profa l-a pierdut, iar asta a demotivat, poate, o viitoare prozatoare.
C. lucrează la o editură, printre cărțile al căror miros o încântă și care-i aduc o alinare în tonurile de gri ale vieții ei cotidiene. Citește cu nesaț preferând să-și sacrifice orele de somn, și, deși nu spune explicit, probabil își trăiește viața prin eroii cărților pe care le devorează. Coboară în realitate pentru copilul ei, pentru care „am învățat să fiu puternică pentru că nu am avut altă opțiune!”.
Dragă C. ne pare rău că treci prin asemenea încercări, dar pare că ești o femeie puternică și ai să treci și peste astea. Cu răbdare și ajutor medical de specialitate, micul tău pui de doi ani jumate va crește un bărbat așa cum ți-l imaginai tu când ai văzut cele două liniuțe ale testului de sarcină.