Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Oamenii tineri râd adesea de cei bătrâni. Au un fel de milă, în cel mai bun caz, şi în orice caz, amestecată cu mult dispreţ. Dacă bătrâneţea ar mai avea dinţi să râdă cu gura până la urechi, şi dacă ar mai avea puterea să dispreţuiască — da, da, se pierde şi puterea asta! — ar trebui să spună: noi am fost ca voi, asta e sigur! Dar nu e deloc sigur că voi veţi fi ca noi! (Piesa de teatru Valsul)
Comments are closed here.