Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Sidonia a fost, fără îndoială, starul familiei sale, cel puțin până când au apărut nepoții, copiii surorii Uca. Din scrisorile Sidoniei către familia ei se conturează un instinct matern revărsat cu dragoste asupra surorii și nepoților, pe care i-a privit ca pe propriii ei copii.
Legătura afectivă dintre „generăleasa” Tilda și prima ei născută nu a slăbit însă niciodată, iar sfârșitul prematur al Sidoniei, la nici 64 de ani, a făcut ca Tilda să-i supraviețuiască fiicei sale fără să știe.
Țintuită la pat de boală la rândul ei, „generalul” Tilda a fost păcălită de familie. Timp de patru ani i s-a ascuns moartea Sidoniei ca să nu-i provoace o durere insuportabilă.
Uca, sora Sidoniei, împreună cu copiii ei au jucat perfect șarada plecării Sidoniei la Paris, din nou, unde ar trăi bine mersi și ar repurta succese după succese cu piesele ei de teatru. Uca îi scria mamei sale scrisori ca venind din partea Sidoniei, iar Tilda îi răspundea cu un dor și o inocență răscolitoare.
Sidule adorat, iubita mea! Mi-e dor, mi-e dor. Te rog mult să te fotografiezi și să-mi trimiți o poză ca să te mai văd cum ești. Vreau o fotografie! Cât mai stai? Cum te simți? Te rog scrie-mi detaliat cum e camera… Te ador, te iubesc …!”
Sidonia Drăgușanu a murit într-un salon al Spitalului Elias, la 3 mai 1971, la două luni după ce în același spital se stinsese tot de cancer și Miron Radu Paraschivescu, fostul soț și unica iubire a Sidoniei.
Horia Oprescu, scria în Viața Românească așa: În lunile de boală mi-a mărturisit că „dacă ar fi să mă mai nasc o dată, aceeași credință aș avea, aceeași luptă aș duce”.
Citește mai mult despre viața Sidoniei Drăgușanu