Sidonia Drăgușanu, scriitoarea care a dat iubirii chip de femeie

Deși citesc, începând din 2017 încoace, tot ce a scris Sidonia sau ce i s-a scris (în corespondența păstrată de familie) am senzația că tot nu reușesc să ajung la esența acestei femei remarcabile, la sufletul ei frumos, care doar se ițește, când și când, printre personajele ei feminine, ca un chip de fecioară sfioasă, dar șugubeață, la fereastra casei părintești.

Apariția Sidoniei în lumea literară, în 1934, s-a integrat într-un val stângist, progresist și feminist, ce avea să fie remarcat de diverși scriitori consacrați. Eugen Ionescu, rămas un prieten drag Sidoniei chiar și după ce a plecat din țară, scria în 1935, în Viața literară, despre „Generația fetelor”: Nu mai avem deci scriitori tineri, dar...

  Ieșeam în drumul oamenilor cu brațele pline: E viața mea, luați, mușcați, Potoliți-vă  foamea sau numai pofta, Nu vă întrebați de unde am, Atâta viață, atâta viață … (fragment dintr-o poezie scrisă de Sidonia în martie 1971, cu două luni înainte de a muri)   „Un om valorează prin ceea ce face sau prin...