O mână de spectatori pretențioși

– Să stăm de vorbă la o masă rotundă, m-am adre­sat eu cu totul la întâmplare, dar prin sondaj se­lectiv, unui grup de specta­tori şi spectatoare, în pauza dintre un act şi altul, în foyer-ul unui teatru. – Dar de ce trebuie, ne­apărat, să fie masa rotundă? am auzit un glas ridicat agresiv peste capetele...

Cortina se rostogolise și ea în hohote de râs — aproape leşinată! — după ultimul act al farsei în care auto­rul cumulase cele mai insolit-comice situaţii, reuşind să descurce tot ce încurcase nesilit de nimeni, în actele unu şi doi, folosind toate qui-pro-quo-‘urile posibile şi incredibile, replicile cele mai ping-pong — cu un haz ime­diat,...