Teatru

Un volum de teatru, în vremea în care teatrele sunt închise, pare o naivitate. La ce bun atâta efort dacă nu avem unde sau pentru cine să punem în scenă o poveste, oricât ar fi ea de frumoasă? Și totuși, noi cei care ne ocupăm de reeditarea operei Sidoniei Drăgușanu am decis să nu ne lăsăm intimidați de anul 2020 și să continuăm redescoperirea acestei femei remarcabile, care a însuflețit în secolul trecut revistele, scenele și chiar cinematografele românești cu poveștile ei minunate.

Volumul „Teatru”, lansat în octombrie 2020 la Editura Hoffman, cuprinde cinci dintre cele mai bune piese de teatru scrise de Sidonia Drăgușanu în anii ’60. Acestea au avut sute de reprezentații pe scenele din București și din țară, până în anii ’80, apoi au fost uitate pe nedrept. Ele sunt la fel de amuzante astăzi, pe cât sunt de profunde și de actuale.

• „Întâlnire cu îngerul”,

Piesa Întâlnire cu îngerul a avut premiera în 1965 la Teatrul Național din București, în regia lui Mihai Berechet, apoi a fost jucată și pe alte scene din țară, până în 1970. Numai la București a avut peste 300 de reprezentații.

Distribuția: Geo Barton – arhitectul Grigore Mîrza, Simona Bondoc – Stela Mîrza, Irina Răchițeanu-Șirianu – Gina Beiu, Anca Șahighian – Liliana Botez, Coca Andronescu – Rodica, Dan Tufaru – Remus, Al. Alxandrescu-Vrancea – Marin, Virgil Popovici – Mircea, Draga Olteanu – Jeni

Fină cercetătoare a psihologiei intime, înclinată spre un umor de calitate, mai curând aforistică, Sidonia Drăgușanu ne-a dat o comedie ale cărei virtuți stau mai ales în ascuțimea observațiilor, în suplețea dialogului, în hazul și rapiditatea formulării”.

Radu Popescu, Magazin, 6 martie 1965

• „Jocul adevărului”,

Piesa a avut premiera în februarie 1966 la Teatrul de Vest din Reșița și la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, și abia la finele anului 1967 a ajuns la Teatrul Național din București. În regia lui Mihai Berechet, piesa a avut o distribuție impresionantă.

Distribuție: Grigore Vasiliu Birlic – Elefterescu, Silvia Dumitrescu – Elvira Elefterescu, Lazăr Vrabie – Valeriu Pascu, Mihai Fotino – Jack, Chiril Economu – Prof. Șerban, Natașa Alexandra – Mamana, Didona Popescu – Roxana, Adela Mărculescu – Corina, Anca Șahighian – Zoe Șerban, Coca Andronescu – Silvia

Sidonia Drăgușanu nu se mulțumește cu descoperirea câtorva date obiective, această formă neutră și indiferentă a adevărului nu-i apare deloc satisfăcătoare, nu reprezintă un țel al operei. Ea urmărește un adevăr activ, un adevăr operant în sensul perfecționării neîncetate a sufletului omenesc. Într-un cuvânt un adevăr de ideal. Sensul profund, țelul ultim al dramaturgiei Sidoniei Drăgușanu sunt deci de domeniul moralei, ea este o scriitoare moralistă. Iată un cuvânt care nu trebuie să sperie pe nimeni, din moment ce aici e vorba de o morală cu ochii deschiși, și din moment ce artistic vorbind, tezele morale nu se sunt propuse didactic și artifical, din afara vieții, ci se desprind din cea mai directă și sinceră frământare a omului, din confruntarea lui cu cele mai autentice și mai generale experiențe omenești”

Radu Popescu, caietul program al spectacolului

• „Valsul”,

Piesa Valsul a fost scrisă în 1969, dar nu a fost jucată în timpul vieții Sidoniei Drăgușanu, deși ea a avut numeroase încercări de a o prezenta teatrelor. Piesa a fost prezentată inclusiv sub forma unei traduceri după un inventat dramaturg englez – Duncan Hopkins din Sussex. (+ foto cu manuscrisul). În 1980, piesa a fost totuși pusă în scenă la Teatrul Nottara, sub titlul Sentimente și naftalină, în regia lui Mihai Berechet și cu o distribuție de excepție.

Distribuția: Margareta Pogonat – Florența, Dorin Moga – Pompilian, Constantin Brezeanu – Picki, Lia Șahighian – Dina, Ion Siminie – Sofronie, Lucia Mureșan – femeia în gri, Val Săndulescu – Voiculescu, Ion Porsilă – negustorul, Ioana Crăciunescu – Coca, Marga Barbu – Mara, Lucian Dinu – Sociu, Valeriu Arnăuntu – Țundrea

 

Această piesă, credibilă de la primul la ultimul cuvânt, are meritul de a crea o eroină. Florența, o femeie lipsită de trăsături izbitoare, în schimb francă, demnă, consecventă cu ea și cu ceilalți, sufletește admirabilă, chiar dacă la dimensiunile mici ale anonimatului provincial. Asemenea tipuri mai există în teatrul românesc, până acum însă niciodată împinse în prim plan. Cu delicatețe, autoarea reliefează datele eroinei, fără să o treacă la regimul tragic, ceea ce ar fi sunat retoric, fără să exagereze în atitudinea compasivă. Sub aparența comediei, piesa e în fond de o simplă umanitate, și sprintenala dialogului îndepărtează parcă spectatorul de sensurile mai adânci ale scenelor. În rezumat, e o piesă care are și calitatea de a reproduce sintetic existența și de a crea o eroină pozitivă, care nu depinde de tinerețe și frumusețe fizic (lucru ce nu e ușor și nici frecvent), și de a da o galerie de portrete curente dintre cele mai plastice. Iată o răbufnire de viață într-un text cu distinse însușiri literare.”

Petru Popescu, Revista Teatrul, 1970

• „Necunoscuta și cei patru cavaleri”

Piesa a avut premiera în 1969 la Teatrul municipal din Bacău și s-a mai jucat la Teatrul din Reșița în aceeași perioadă.

Distribuție: Andrei Ionescu – Liviu, Mihai Stoicescu – Iulian, Constantin Coșa – Theo, Florin Gheuca – Codin, Ligia Dumitrescu – Necunoscuta, Lucia Maier – Nana, Elena Maria Iliescu – Eliza, Vera Olănescu – Sora cea mare, Ana Maria Itin – Delia, Nicolae Roșioru – Al V-lea bărbat, Regia Zoe Anghel Stanca, 

În scrisul dramatic al autoarei, replica ușoară și nepetențios spumoasă este intrumentul unei grave atitudini satirice sau moraliste, situația și anecdoticul de suprafață maschează un sondaj în moravuri, în care cu dispoziție jucăuș-lirică, umorul încearcă să redea societății un om crescut din propria lui aspirație la sinceritate și cinste. Necunoscuta și cei patru cavaleri e un joc de confruntări și înfruntări al conștiințelor, ce invadează mustrător deprinderi atinse de impurități – de egoism, utilitarism, infidelitate.”

Florin Tornea, Revista Teatrul, septembrie 1969

 

Necunoscuta și cei patru cavaleri încearcă să găsească formula nedidactică pentru a lovi în egosimul și imoralitatea categoriei de bărbați care își degradează treptat, din cauza vieții pe care o duc, trăsăturile umane. Piesa vizează deopotrivă femeile care privesc cu ușurință propria lor familie. Totul se petrece într-o ambianță veselă, punctată de surprize și dominată de prezența Necunoscutei. Planul ireal se interferează cu planul concret pentru a realiza un tot din care să rezulte concluziile morale. Asta am dorit și nu sunt de acord cu cei care contestă teatrului dreptul de a le arăta oamenilor unde greșesc”

Sidonia Drăgușanu, interviu, Săptămâna culturală, 1969.

• „Sfânta Dina Varvara”,

Este a cincea piesă din volum, a fost scrisă în 1969 și nu a fost jucată niciodată. Este o comedie atipică, față de celelalte piese cu care ne obișnuise Sidonia Drăgușanu, dar fără îndoială o comedie reușită, cu sentimente intense, mister și un final aproape fericit.

 

Piesele de teatru scrise de Sidonia Drăgușanu și scenele pe care s-au jucat

SEARA RĂSPUNSURILOR 1957

Teatrul Mic – Bucureşti – 10.06.1957

FICELE 1961

Teatrul Naţional ‘Ion Luca Caragiale’ – Bucureşti -19.05.1961

Teatrul Naţional ‘Marin Sorescu’ – Craiova – 07.02.1962

Teatrul Naţional ‘Mihai Eminescu’ – Timişoara – 07.07.1962

Teatrul ‘Sică Alexandrescu’ – Braşov – 21.08.1963

Teatrul de Stat – Constanţa – 26.12.1963

Teatrul Dramatic ‘Maria Filotti’ – Brăila –  21.01.1967

Teatrul de Stat ‘Victor Ion Popa’ – Bârlad – 30.06.1977

DIE TOCHTER (FIICELE)

Teatrul German – Timişoara –  06.10.1962

Teatrul de stat – Arad – 11.03.1982

TAVASZ UTAKON (FIICELE)

Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca – 21.12.1962

ZIZI ŞI FORMULA EI DE VIAŢĂ 1964

Teatrul ‘Constantin I. Nottara’ – Bucureşti – 18.02.1964

Teatrul Naţional ‘Marin Sorescu’ – Craiova – 14.05.1964

Teatrul de stat – Arad – 16.06.1964

Teatrul ‘Tamasi Aron’ – Sfântu Gheorghe – 01.07.1964

PROMITE-MI CĂ O SĂ TE IUBESC 1964

Teatrul de Vest – Reşiţa – 31.01.1964

ÎNTÂLNIRE CU ÎNGERUL 1965

Teatrul Naţional ‘Ion Luca Caragiale’ – Bucureşti – 27.02.1965

Teatrul ‘Radu Stanca’ – Sibiu – 29.05.1965

Teatrul de Vest – Reşiţa – 20.02.1966

Teatrul ‘Mihai Eminescu’ – Botoşani – 12.03.1966

Teatrul Municipal – Baia-Mare – 12.04.1966

Teatrul Dramatic ‘Maria Filotti’ – Brăila –  09.04.1970

TALALKOZAS AZ ANGYALLAL (ÎNTÂLNIRE CU ÎNGERUL)

Teatrul Maghiar ‘Csiky Gergely’ – Timişoara – 26.04.1966

JOCUL ADEVĂRULUI 1966

Teatrul de Vest – Reşiţa – 20.02.1966

Teatrul ‘Toma Caragiu’ – Ploiești – 04.06.1967

Teatrul Naţional ‘Ion Luca Caragiale’ – Bucureşti – 12.11.1967

NECUNOSCUTA ȘI CEI PATRU CAVALERI 1969

Teatrul Municipal ‘Bacovia’ – Bacău – 06.06.1969

Teatrul de Vest – Reşiţa – 25.05.1970

VALSUL/SENTIMENTE ŞI NAFTALINĂ 1969/jucat în 1980

Teatrul ‘Constantin I. Nottara’ – Bucureşti – 19.03.1980

Traduceri și adaptări

CONSTRUCTORUL SOLNESS 1969

Teatrul ‘I. D. Sârbu’ – Petroşani – 28.12.1969

Teatrul Naţional ‘Mihai Eminescu’ – Timişoara – 01.03.1978

FEMEIA MĂRII

Teatrul de Stat – Constanţa – 29.12.1966

Teatrul ‘I. D. Sârbu’ – Petroşani – 15.09.1975

 

Citește prefața volumului de teatru:

 O furtună într-un pahar de cristal