Firesc și spontaneitate în 1956

Ultimul număr al revistei România literară ne-a făcut o surpriză plăcută, publicând la rubrica „Am citit” de Alex Ștefănescu, o scurtă prezentare a romanului Sidoniei Drăgușanu, „Jurnalul Aurorei Serafim”.

Nu este prima întâlnire a criticului Alex Ștefănescu cu scriitura Sidoniei, el ne-a făcut bucuria de a veni și în 2019 la lansarea romanului„ Una din noi e de prisos”. Constatăm că s-a aplecat cu drag și asupra celorlalte romane reeditate, pe care le-a găsit, așa cum spune și în titlu, firești și spontane.

Sidonia Drăgușanu (1908-1971), scriitoare talentată, înnăscută, nu şi-a însuşit nimic din limba de lemn a epocii staliniste. O carte a ei din 1956, Jurnalul Aurorei Serafim, se citește şi azi cu plăcere, nefiind atinsă de trecerea timpului. Autoarea are un firesc al exprimării şi o anumită spontaneitate, datorită cărora tot ceea ce scrie, indiferent despre ce, devine atrăgător. Din scenele pe care le descrie nu lipsește un discret comic de situaţie.

Tânăra Aurora Serafim îşi notează periodic într-un jurnal impresii, amintiri şi întâmplări din viaţa sa de educatoare la un cămin de copii, unde are în grijă grupa mijlocie. Aflăm, astfel, că într-o zi s-a prezentat la cămin Liviu Runcan, inginer constructor de treizeci și şase-treizeci și şapte de ani, văduv. Soţia lui murise la nașterea a doi băieți gemeni, Noni şi Duţu, iar aceștia au fost crescuţi de sora lui, Margareta, de nouăsprezece ani.

Acum însă, Margareta se căsătorise cu un medic, Emil, și plecase din localitate. Ca urmare, Runcan se vede obligat să-şi aducă băieţii la căminul de zi şi venise să vadă care sunt condițiile și să-i cunoască pe aceia care le vor face educație.

După ce pleacă medicul Sasu de la cămin, vine un alt doctor, Horia Mihail, un tânăr serios care se simte atras de Aurora. Acesteia i-a murit tatăl. profesor de desen, când era mică, iar mama ei s-a recăsătorit cu un maior în retragere, după care s-a mutat la Brăila, unde a născut alți doi copii. Aurora fost crescută de bunici, care locuiau într-o mahala a Bucureştiului, fiind educată în spiritul cinstei și al corectitudinii. Spre sfârşitul anului 1944, amândoi bunici au murit, Aurora terminase liceul și, la îndemnul mamei sale, intrase la Institutul de Arte frumoase, pentru ca, pe urmele paşilor tatălui său, să devină profesor de desen. Se întreținea dându-i meditații fiicei avocatului Sergiu Gorcea, Nana, o fată leneșă și încuiată la minte, care trăia în lux împreună cu mama ei, Gena, și cu sora mai mare, Lavinia, cea din urmă schimbându-și foarte des curtezanii şi amanţii. Dornică să cunoască o viaţă nouă, Aurora s-a apropiat de Lavinia, devenindu-i un fel de cameristă, fără să-şi piardă, însă, puritatea sufletească.

Pe Nana a măritat-o mama ei cu un student la Drept, Petru Soare, iar în 1945, după căderea guvernului Rădescu, avocatul Gorcea împreună cu soţia lui, cu Nana și cu soțul acesteia au părăsit ţara, stabilindu-se în Occident. Lavinia urma să plece cu un maior american la New York, dar ofiţerul, după ce s-a culcat cu ea, s-a întors acasă, unde avea soție şi doi copii. Părăsită, Lavinia s-a consolat curând, căsătorindu-se cu actorul de operă Florin Lipa cu care s-a mutat la Cluj.

La o expoziție, Aurora îl cunoaște pe pictorul Ştefan Mincu. Acesta, apreciind puritatea ci, pretinde că s-a îndrăgostit de ea și că o va lua de nevastă. Dar, după o scurtă conviețuire o părăseşte și își reia viaţa destrăbălată. Femeia începe să se poarte ca o călugăriţă, aşteptând ca Ştefan să se-ntoarcă la ea. Când Lavinia revine de la Cluj, în urma despărțirii de actor, trăiește un timp și ea cu Ștefan, iar apoi se mută la verişoara ei Sorana care, însă, o alungă, ca s-o împiedice să-i seducă soțul.

Între timp, la cămin sunt aduşi cei doi gemeni ai inginerului Runcan. Aurora are unele probleme cu copiii, mai ales cu o fetiţă, Nina, părăsită de mama ci, nerecunoscută de tată și crescută de un bunic, care o tratează ca pe un copil al nimănui, iar soția lui chiar o chinuiește. Fetița se îmbolnăvește de pneumonie și, internată în spital, scapă cu viaţă numai datorită îngrijirilor atente ale medicului Horia și ale educatoarei Aurora. Speriată, Nina nu mai vrea să se întoarcă acum acasă.

În timp ce ușuratica Lavinia are o nouă aventură cu un medic, coleg cu Horia, sperând să se căsătorească cu el, Aurora și Horia hotărăsc să întemeieze o familie împreună. Decid să o adopte pe micuţa Nina, pentru a-i oferi un cămin și căldura necesară unui copil. Directoarea cominului, Marta, îi felicită pe cei doi tineri. Este însă mirată – comic – cum s-a putut întâmpla ca doi salariați ai căminului să se îndrăgostească fără știrea ei.