Batista Rosie

Scris de on / 0 Comentarii

Erau de aceeaşi vîrstă şi copilăriseră împreună, în aceeaşi curte, lungă ca un tunel — de pe calea Griviţei — cumulte case scunde, înghesuite, una lîngă alta. Cişmeaua, în mijlocul curţii şi în fund, cuşca dulăului legat în lanţ, alături de un fel de cabină, cu uşa scorojită, veşnic întredeschisă, infectînd aerul din jur. Părinţii...

Citește mai mult

Gradina insufletita

Scris de on / 0 Comentarii

Peste cele trei bănci de lemn din grădina care înconjura castelul, zăpada se aşezase groasă, ca o saltea. Îngerul de piatră, cu arcul întins în mână, avea guler alb în jurul gâtului, iar una din aripi nici nu se mai vedea de sub stratul de zăpadă. Pe treptele care duceau la uşa grea de stejar...

Citește mai mult

Moata, Creata si Grasu la bal

Scris de on / 1 Comentarii

Creaţa era cea mai creaţă păpuşa din magazin. Avea ochii verzi — două bile mici de sticlă — gene negre, pictate cu tuş pe pleoape, un nas cât un bob de porumb şi o gură cât un sfert de cireaşă roşie. Moaţa era prietena Creaţei. Tot păpuşă şi ea, din carne de porcelan şi din...

Citește mai mult

1952 – Mache, răţoiul încălţat, Bucureşti

Scris de on / 0 Comentarii

Intr’o zi de vară  E o după amiază fierbinte de vară. Ceasornicul rotund de pe masă arată orele trei şi jumătate. Nuţu stă la fereastră şi se uită în curte. Geamul frige, frige ca o sobă. Bâzz-bâzz, face o muscă mare, mare cât o albină. Aleargă musca în sus şi în jos pe geamul încins...

Citește mai mult

1955 – Anişoara şi Chiuş-Chiuş, Bucureşti

Scris de on / 0 Comentarii

De ziua Anișoarei Era o zi de Duminecă din luna Mai şi în ziua aceea, când Anişoara împlinea cinci ani, I-a primit în dar pe Chiuş.Cred că la început, iepuraşul n-a fost prea bucuros de numele pe carei-l dăduse fetiţa. Cred astfel, pentru că auzindu-se strigat: Chiuş! Chiuş!— nume pe care îl auzea pentru prima...

Citește mai mult

Un invidios si un…

Scris de on / 0 Comentarii

Faptele pot trece neobservate, dar vorbele, tocmai fiindcă zboară, ajung departe; sînt de admirat oamenii care se admiră cu voce tare; este însă o lecţie care nu se învaţă fără vocaţie. Emil Zotea nu trebuia să-şi facă nicio violenţă, pentru a se convinge, convingîndu-i în acelaşi timp pe alţii, că este un om cu totul...

Citește mai mult