Draga mea Sidonia,

Beatrice, despre importanța lucrurilor mici în viață, versus iluzia idealurilor.

Raluca și Cosmina, fiica ei, îi scriu Sidoniei despre viața lor în cel mai nordic județ al țării, despre păduri, mănăstiri și Ipotești și lacul lui Eminescu. Și, firește, despre pasiunea lor pentru cărți.

Domnul Dumitru din comuna Podgoria, Buzău, e mândru de satul lui. Și de ce n-ar fi, are vii multe, asfalt, două biserici, școală, grădiniță și dispensar, și oameni primitori, care au și invitat-o pe Sidonia la masă, de sărbători 😉 Cu siguranță și ei i-ar fi plăcut să onoreze invitația.

Veronica din 2019 către Sidonia Drăgușanu, oriunde s-ar afla…

Elena din Botoșani:

Daniela din Galați îi scrie Sidoniei că le va lăsa și nepoților ei, spre desfătare, cărțile Sidonii Drăgușanu.  Cu ocazia acestei scrisori, colecția ei de cărți se va mai îmbogăți cu una.

O întâmplare dulce, o amintire din copilărie, a pus doamna Mărioara din Bihor într-una dintre cele mai frumoase scrisori primite de Sidonia Drăgușanu. Amintirea primei scrisori către fratele ei plecat din sat și devenit Moș Crăciun. Mulțumim, doamna Mărioara, ne-ați încălzit inimile de sărbători! Și, firește, primiți la schimb „Una din noi e de prisos”.

Doamna Adriana intră în jocul Sidoniei și își amintește că „o citea pe un blog”. Apoi viața le-a despărțit. Noroc cu provocarea asta de a scrie o scrisoare de mână. Altfel, viața e bună cu doamna Adriana, cu cei doi căței ai ei și cu pisica bălțată care-i vine la ușă.

Despre viața ca o carte proastă, cu coperți, autor și editură, dar fără suflet, îi scrie Sidoniei „domnișoara cu ochelari”. Nu negri, ci de vedere. Ne pare rău pentru dumneavoastră, doamna profesoară!

Mihaela, fosta corporatistă din Pipera, actuala mamă de pui de 7 luni, scrie despre lupta dintre nostalgie și împlinire, în viața fericită de tânără mămică mutată în provincie. Provocarea Sidoniei, de a scrie de mână o scrisoare – și care nu poate fi împiedicată de frica de eșec pe care o ai în fața potențialului...