Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
Cucoanelor, haideţi să facem şi noi o ispravă să ne meargă pomina! Haideţi, cucoanelor — noi astea care ne întâlnim odată pe săptămână în paginile acestei reviste – hai să facem un legământ, să pornim noi ofensiva rezistenţei contra speculei. Haideţi, cucoanelor!
Am un plan grozav, cu reuşită sigură, sută la sută. Un plan, trebuie să mărturisesc, care nu este cu totul şi cu totul original… Gandhi, tatăl abstinenţei, ar putea revendica parţial şi paternitatea acestui plan.
Pentru aplicarea planului meu nu vi se cere nicio pregătire specială, niciun anumit număr de kilograme, nici să nu fiţi trecute de treizeci de ani. Vi se cere un lucru de nimic, o mică renunțare, vi se cere un dram de voință, la urma urmei bunăvoinţă, și un pic de solidaritate, atât cât se ia între două degete. Mi se pare că de altceva nu mai e nevoie.
Şi acum să vedem ce facem cu voinţa, cu bunăvoinţa, cu mica renunţare, cu piculeţul de sporit de solidaritate! Le amestecăm toate la un loc şi înarmate cu acest filtru din care vom sorbi în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, vom porni la luptă, vom începe marea noastră ofensivă contra speculei. Vom opera sistematic, pe sectoare: săptămâna viitoare, de pildă, consemnul este sabotarea vânzătorilor de fructe, prin necumpărarea de fructe. O săptămână de zile, sub jurământ, să nu cumpărăm portocale, grapefruit-uri, cireşe (explicaţi-mi, vă rog, că nu pricep, de ce costă şapte mii de lei un kilogram de cireșe, când cireşele cresc în pomi, care se hrănesc singuri cu ce extrag din pământ, își potolesc setea cu apa ce le-o trimite cerul spre care privesc mereu? Ce investiţie financiară a făcut proprietarul de cireşi, ca să aibă dreptul să ceară şapte mii de lei pe un singur kilogram?) Să nu cumpărăm, ziceam, niciun fel de fruct, şapte zile. Iar dacă vi se pare prea lungă abstinenţa, reduceţi-o la jumătate. La mai puţin de atât însă, e fără nicio eficacitate.
Cucoanelor, ştiţi ce o să se întâmple dacă respectăm legământul? Or să se ofilească cireşele în coșuri și negustorii or să înţeleagă că n-au decât o singură soluţie: să scadă urgent și considerabil preţurile.
Am făcut experienţa acestei ofensive a rezistenţei în „mic”, în blocul nostru. Ne-am hotărât într-o zi, toţi vecinii, să nu mai cumpărăm nimic de la Marin, furnizorul „acreditat” pe lângă blocul nostru, să-l lăsăm să plece cu coşurile pline, drept pedeapsă pentru că pretindea şapte sute cincizeci de lei de ou, doisprezece mii de lei pentru o conopidă şi optsprezece mii kilogramul de brânză telemea.
Marin a plecat bombănind, dansând un fel de bolero cu cele două coşuri purtate pe un umăr, dar a revenit peste o oră şi și-a desfăcut marfa la preţuri aproape cuviincioase.
Cucoanelor, dacă săptămâna care vine izbutim să scădem preţul fructelor, cealaltă, trecem la sectorul laptele şi derivatele lui, pe urmă la legume, la păsări, şi când o să fim destul de antrenate, destul de satisfăcute de rezultatele obținute, ne întrunim cu toate în Cișmigiu, că e loc destul, să bem o cafeluţă, să stăm la taifas, să punem ţara la cale…
Bineînţeles, o să venim fiecare cu cafeluţa de acasă, că doar n-o să ne pierdem mințile tocmai la sfârşit, să bem cafea la restaurant, să plătim trei sau patru mii de lei o ceşcuţă cu năut fiert…
N-am dreptate?
Cucoanelor dacă mă aprobaţi, nu mă lăsaţi să fac singură greva fructelor, fiindcă drept să vă spun, de plăcut îmi place şi mie şi ca să mă abţin fără nici un folos pentru societate nu-mi convine…
Editorial de Sidonia Drăgușanu, 2 iunie 1946, revista Femeia și Căminul