Scris de sidonia pe / 0 Comentarii
În urmă cu 50 de ani, la 3 mai 1971, ne părăsea scriitoarea Sidonia Drăgușanu, vocea blândă, înțeleaptă, feministă și jucăușă a generației „fetelor rele” din literatura română. Abia trecuse pragul de 60 de ani și mai avea destule de oferit lumii literare și nu numai.
În cariera ei, începută în 1934 cu romanul adolescentin „Într-o gară mică”, a scris câteva romane de referință în epocă, mai multe piese de teatru jucate cu săli pline pe toate scenele țării, povești pentru copii și pilde pentru oameni mari, exprimate în cele câteva decenii de presă în care și-a pus talentul și priceperea în slujba semenilor săi.
Cei 50 de ani scurși de la moartea ei au tras peste toate aceste realizări o nedreaptă perdea a uitării, așa încât puțini dintre cei născuți în această perioadă au aflat că a existat vreodată o scriitoare pe nume Sidonia Drăgușanu.
Printr-un efort considerabil, familia a început în urmă cu patru ani să-i reediteze opera și s-o readucă în memoria colectivă pe Sidi, așa cum a rămas ea în inimile tuturor celor care au cunoscut-o.
Până acum, au fost reeditate la Editura Hoffman, următoarele volume:
Într-o gară mică – roman 1934
Jurnalul Aurorei Serafim – roman 1957
Una din noi e de prisos – roman 1947
Doamna cu ochelari negri – volum de nuvele 1974
Moața, Creața și Grasu la bal – povești pentru copii 1945
O javră, un câine și un copil – poveste în versuri 1947
Teatru – volum dramaturgie
În 2020 a apărut în Italia și „La signora dagli occhiali neri” în traducerea doamnei Luisa Valmarin.
Redescoperirea Sidoniei Drăgușanu nu se oprește aici, însă azi în mod special îi evocăm numele și talentul, la împlinirea a 50 de ani de când nu mai este printre noi, printr-o discuție liberă cu actrița Rodica Mandache și cu compozitorul George Marcu, doi oameni care au cunoscut-o.
Îi puteți citi cărțile comandându-le aici.
Romanele Sidoniei Drăgușanu sunt în esență povești de dragoste puternic ancorate în realitățile momentului în care au fost scrise. Ele pot fi privite și ca mici radiografii istorice ale societății românești. „Într-o gară mică” se petrece într-o societate patriarhală, interbelică; „Una din noi e de prisos” face trecerea către ultimul mare război al secolului 20; „Jurnalul Aurorei Serafim” ne introduce în tulburii ani 50, ai instaurării comunismului și ai moralei proletare. Reușește totuși să nu fie un roman proletcultist, ci unul de trăire psihologică feminină și de expunere curajoasă a problemelor sociale. Ultima carte din serie, „Doamna cu ochelari negri”, este o culegere de nuvele apărută după moartea ei, în 1974, și cuprinde scrierile de maturitate, care nu au mai apucat să fie publicate în timpul vieții. Volumul „Teatru” cuprinde cele mai bune cinci piese de teatru jucate sau nejucate vreodată.